Două instituții de represiune ale statului roman s-au îndreptat contra partidului Acțiunea Conservatoare (ACT), pentru a ne reduce la tăcere.

Cei care au ordonat acest atac nu înțeleg că majoritatea românilor care cunosc ”Legea Vexler” sînt revoltați de prevederile acesteia și ne susțin în demersurile noastre menite a o anula.

Semmnalul public a fost dat ieri de Cătălin Raiu, vicepreședintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). El a declarat că mesajul „StopVexler.ro” poate fi interpretat ca instigare la violență. Că „stop cuiva” înseamnă chemare la lichidare fizică. O interpretare care îl descalifică intelectual. Dar mai mult decît atît: o calomnie.

Între timp, Poliția Prahova a deschis dosar penal pentru panourile noastre de pe DN1. Acuzația este complet aiuritoare: distribuire de materiale cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob.

Un panou care trimite la un site de petiție civică este egal cu fascismul, în opinia polițiștilor. Iar un partid care cere abrogarea unei legi antiromânești este, nici mai mult, nici mai puțin, decît legionar, din perspectiva acelorași polițiști.

Dosarul a fost deschis din oficiu, la multe zile după ce panourile au apărut în spațiul public. Nimeni nu a depus plîngere. Nimeni nu s-a simțit amenințat. Poliția s-a mișcat singură, rapid, sincron cu demnitarul din fruntea CNCD, împotriva unui partid politic legal constituit, pentru că a îndrăznit să conteste o lege. Dar prin asta nu încălcăm nici o lege.

Avem dreptul constituțional, ca partid și în calitate de cetățeni, să contestăm prin mijloace democratice orice lege adoptată de Parlament. Petiții, dezbateri, proteste de stradă, proiecte de abrogare – acestea sînt instrumentele noastre. Și le aplicăm de luni de zile.

În 2017, zeci de mii de români au ieșit în stradă împotriva OUG 13. Au scandat. Au blocat bulevarde. Nimeni nu a deschis dosar penal pentru fascism, Noi am pus două panouri pe DN1 și ni s-a deschis dosar penal. Bine că nu am fost areestați pentru organizarea mitingului ”Stop Vexler” din 15 ianuarie a.c., la cree au participat peste 15.000 de români.

Campania „Stop Vexler” cere abrogarea Legii 241/2025. Nu atacă o persoană. Atacă o lege votată de PSD, PNL, USR și UDMR – o majoritate parlamentară, nu un om. Legea poartă numele deputatului Vexler pentru că el a inițiat-o. Acesta este un obicei lingvistic universal.

Să fim sinceri: Silviu Vexler este un ilustru anonim. Majoritatea românilor nu știu cine este, deci numele lui pe un panou, pe un cort de campanie sau pe un manifest nu le spune nimic. Cei care au auzit de el au făcut-o doar în contextul acestei legi scandaloase. Prin urmare, aceștia din urmă înțeleg perfect la ce ne referim: la o lege proastă, contestată inclusiv de președintele statului.

Panoul incriminat face reclamă unui site unde explicăm în detaliu ce e cu legea și de ce o contestăm. Atît.

Nimeni nu confundă numele legii cu persoana lui Silviu Vexler. Cum nici în alt colț al planetei nu ar face-o.

Republicanii americani au încercat de peste 70 de ori, timp de 15 ani, să abroge „Obamacare” – lege numită după un președinte în viață. Au scandat „Stop Obamacare!” pe stadioane și în Congres. Nimeni nu a interpretat vreodată această solicitare ca pe o amenințare la adresa lui Barack Obama.

Dacă mergem mai departe în istorie: senatorul american Joseph McCarthy a condus în anii ’50 o campanie de teroare politică. Sute de oameni au fost chemați în fața comisiilor Congreesului, acuzați de comunism, distruși profesional pe baza unor simple asocieri sau denunțuri. Fără probe. Prin puterea unei instituții de stat pusă în slujba intimidării.

„Mccarthyismul” a intrat în toate dicționarele lumii ca sinonim pentru persecuție politică prin acuzații nefondate. Generații întregi au denunțat mccarthyismul. Nimeni nu a considerat că prin asta voiau dispariția fizică a senatorului McCarthy.

Numele unui om poate deveni numele unui abuz sau al unei legi proaste.

„Stop Vexler” e modul nostru de a contesta democratic un act normativ.

ACT a strîns zeci de mii de semnături. A organizat dezbateri publice. A depus proiecte de lege de abrogare. Acestea sînt instrumentele opoziției democratice.

Campania noastră durează de aproape șase luni, de cînd legea a fost promulgată. Dacă mesajul „StopVexler” ar fi fost perceput ca instigare la ură sau la violență, efectele s-ar fi văzut. Nu s-a întîmplat nimic. Și e firesc să nu fi avut loc nici un incident. Pentru că noi nu am cerut decît abrogarea acestei legi. Pe aceleași temeiuri invocate de președintele Nicușor Dan în sesizarea de neconstituționalitate înaintată CCR.

Cătălin Raiu însuși a admis că „într-o democrație, e legitim să existe demersuri care critică o lege.” Și, imediat după, a anunțat că va declanșa mecanismul administrativ împotriva celor care fac exact asta. Nu din inconsecvență, ci pentru că vrea să ne intimideze.

Vicepreședintele CNCD acuză ACT de instigare la violență pe baza unui panou publicitar, fără nici o probă, prin simpla putere a unei instituții de stat. Poliția deschide dosar penal împotriva unui partid care a lansat o petiție publică semnată déjà, fizic și online, de peste 60.000 de cetățeni români din toată țara. Acest tip de demers are un nume consacrat în istoria democrației. Se cheamă poliție politică. Și este atributul unui stat totalitar.

După anularea alegerilor prezidențiale, după ignorarea rezultatului alegerilor parlamentare din 2024, prin desemnarea unui premier provenit dintr-un partid extraparlamentar, iată încă un semn că democrația din România este într-o primejdie de moarte.

Despre toate acestea voi dezbate cu Lucian Mîndruță, în Piața Universității, duminică, 14 iunie a.c., în Piața Universității.

În final, fac un apel la forțele politice parlamentare patriotice și responsabile să apere ce mai este de apărat în România, începând cu drepturile și libertățile noastre fundamentale.

Astăzi, abuzul este îndreptat contra ACT, mîine va fi și împotriva lor.

Una din marile aberații ale Legii Vexler: îl condamnă pe unul dintre românii omagiați de Israel.

Traian Popovici a salvat de la deportare și de la moarte peste 20.000 de evrei.

Ca primar al Cernăuților, în timpul celui de-al doilea război mondial, a refuzat să trimită în lagăr vreun evreu din orașul lui.

De aceea, statul Israel i-a decernat titlul de „Drept între Popoare”, i-a ridicat un  monument la Yad Vashem și a plantat un copac cu numele lui la Tel Aviv.

Traian Popovici a fost primul român onorat astfel, în semn de recunoștință, de către poporul evreu.

Statul român a numit o stradă din București cu nume lui.

Traian Popovici a fost discipolul și asociatul politic al lui Octavian Goga. S-au cunoscut înainte de primul război mondial. Au mers împreună, la cel mai înalt nivel, timp de câteva decenii.

Când Goga a înființat Partidul Național Creștin, Popovici l-a urmat și a fost unul dintre fondatori. A fost șeful filialei din Cernăuți a PNC. A contribuit la elaborarea Decretului 169 din 1938, cel pentru revizuirea cetățeniei evreilor din România.

Același decret care i se impută astăzi lui Octavian Goga.

Legea Vexler însă nu distinge între calitatea de lider al unui partid considerat extremist, fascist și antisemit, și cea de om care a salvat a doua cea mai mare comunitate evreiască dintr-un oraș românesc.

Legea îl condamnă pe Traian Popovici.

Potrivit Legii Vexler, acest erou ar trebui să fie scos din istoria națională și acoperit de uitare. Cu tot binele făcut evreilor din România.

Deocamdată, vînătorii de antisemiți l-au țintit pe Goga. Dar îi vine rîndul negreșit și lui Popovici.

Cinci miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră vor merge în Ungaria, la prețul gazului rusesc – unul preferențial.

Statul român avea drept de prioritate la cumpărare, dar n-avea guvern care să decidă. Termenul a expirat azi.

Pe 8 mai 2026, la trei zile după căderea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură, OMV Petrom a trimis statului român o notificare oficială. Compania declanșa procesul de vînzare a unor volume uriașe de gaze din zăcămîntul Neptun Deep, cu livrări începînd din 2027. Legea offshore prevede că statul are drept de preempțiune, adică prioritate la cumpărare. Termenul de răspuns este de șapte zile. Absența unui răspuns înseamnă automat refuz.

Coincidența de calendar nu poate fi ignorată. Solicitarea a venit exact după căderea guvernului.

Statul a răspuns în ultima zi a termenului legal. Nu a acceptat, nici nu a refuzat. A spus că intenționează să exercite dreptul de preempțiune, dar că nu poate lua o decizie strategică pe termen lung deoarece este guvern interimar. A cerut prelungirea termenului pînă la jumătatea lunii iunie.

Administrația Rezervelor Statului a explicat că exercitarea dreptului de preempțiune implică decizii de politică energetică pentru perioada 2027–2034, decizii pe care un executiv interimar nu le poate lua legal.

Termenul propus era azi, 15 iunie 2026. 

Ce se negociază

OMV Petrom negociază cu compania maghiară de stat MVM un acord pe 7 ani pentru vînzarea a 5 miliarde de metri cubi de gaze. Aceasta este cantitatea concretă asupra căreia statul român trebuia să se pronunțe.

La prețurile actuale de pe piețele europene, 5 miliarde de metri cubi valorează între 1,5 și 2 miliarde de euro pe durata contractului. Sursele citate de presa maghiară susțin că prețul negociat ar fi apropiat de cel al importurilor rusești actuale. „Este cea mai ieftină alternativă și, în plus, este și cea mai apropiată”, declară una dintre surse. Ungaria vrea gazul românesc la preț de gaz rusesc. Și are șanse să îl obțină.

Valoarea totală a zăcămintelor

Neptun Deep are rezerve estimate la 100 de miliarde de metri cubi. Investiția totală este de aproximativ 4 miliarde de euro, iar producția anuală este estimată la 8 miliarde de metri cubi. Din 2027, producția anuală a României urmează să se dubleze, pînă la 18–20 de miliarde de metri cubi. Vom produce, încă din primul an de exploatare, o cantitate de cel puțin două ori mai mare decît consumul intern actual.

Fiecare companie asociată în această operațiunee – OMV Petrom și Romgaz –  va avea dreptul la jumătate din cele 100 de miliarde de metri cubi, care la prețurile de astăzi valorează zeci de miliarde de euro. Proiectul în totalitate înseamnă cel puțin 20 de miliarde de euro intrate în bugetul statului, din taxe și impozite.

Cele 5 miliarde de metri cubi negociate cu MVM reprezintă 5% din totalul rezervelor. Nu e mult în cifre absolute. Dar e primul contract strategic major. El stabilește precedentul, fixează prețul de referință și arată cine controlează resursa.

Cumpărătorul care așteaptă la ușă

La cîteva zile după formarea noului guvern de la Budapesta, o chestiune strategică se afla deja pe masa factorilor de decizie: de unde își va procura Ungaria gazele naturale după sfârșitul erei importurilor rusești. Răspunsul pe care și l-au dat: din România.

Gazul românesc extras din perimetrul Neptun Deep este văzut de Budapesta drept una dintre cele mai importante soluții pentru viitorul său energetic. MVM Group ar fi ajuns deja la un acord privind prețul, iar surse apropiate companiei susțin că gazul românesc nu va fi mai scump decît cel importat din Rusia.

Budapesta acționează strategic. Profită de faptul că România nu are, în acest moment, un guvern capabil să ia decizii.

Paradoxul instituțional

Solicitarea oficială a venit pe 8 mai. Guvernul Bolojan fusese demis pe 5 mai. Trei zile de vacanță instituțională, exact în fereastra în care statul trebuia să răspundă.

Guvernul interimar a evitat refuzul automat. Dar a amînat decizia. Tomac a primit mandatul de premier desemnat pe 4 iunie, a intrat în consultări, a prezentat un program de guvernare care menționează gazele din Marea Neagră, dar și-a depus mandatul înainte de votul de investitură. România se află, în ziua termenului, fără un executiv cu puteri depline.

Deși legea oferă statului un drept de preempțiune, primele contracte de vânzare au fost deja semnate – cumpărătorii rămîn în mare parte necunoscuți –, în timp ce experții avertizează că România riscă să rămînă fără un control real asupra modului în care își valorifică resursa.

Ce se poate pierde

Dreptul de preempțiune nu înseamnă că gazele dispar fizic din țară, ci că statul român pierde prioritatea de a decide cui, în ce condiții și la ce preț se vinde resursa națională pentru șapte ani, în perioada 2027–2034. Odată contractul semnat cu MVM, marja de manevră a statului dispare.

România a investit 4 miliarde de euro pentru a scoate gazul din adîncul Mării Negre. Dacă nu exercită dreptul de preempțiune, Budapesta decide ce se întîmplă cu el, la prețul pe care și-l dorește.

Criza politică nu e doar o problemă de guvernare cotidiană. Are costuri energetice concrete, măsurabile în miliarde de euro și în decenii de dependență sau independență.

Între timp, Nicușor Dan joacă bambilici cu premierii desemnați și nevotați.