Cinci întrebări esențiale – și altele mai mărunte – despre incidentul cu dronă de la Constanța nu-mi dau pace. 

1.⁠ ⁠De ce funcționează războiul electronic rusesc selectiv doar cînd ținta e România?

Cică Rusia ar fi capabilă să preia și să dirijeze cu precizie o dronă ucraineană printre obstacolele portului Constanța. Dar nu e capabilă să facă același lucru cu niciuna din zecile de drone care le-au lovit porturile, rafinăriile și podul d pee teritoriul său național. 

2.⁠ ⁠Dacă Rusia a preluat controlul, de ce nu s-a autodistrus drona?

Drona e proiectată să se autodistrugă imediat ce pierde legătura cu operatorul, tocmai ca să nu cadă în mîna inamicului. Dacă nu s-a autodistrus înseamnă că sistemul de autodistrugere era dezactivat. Cine l-a dezactivat și de ce?

3.⁠ ⁠Dacă Rusia a preluat controlul, de ce nu a detonat-o?

Avea arma. Avea ținta. Oil Terminal – infrastructură energetică strategică, în portul cel mai important al României. O explozie acolo producea un dezastru de proporții, cu victime civile, într-un stat NATO, greu de atribuit direct Moscovei. Actul de război hibrid perfect. Au ales să nu-l execute? Sau nu aveau de fapt niciun control?

4.⁠ ⁠Dacă Rusia a preluat controlul, cum au detonat-o ucrainenii?

Înseamnă că ucrainenii au recăpătat controlul. Experții militari navali spun că e aproape imposibil. Deci fie controlul a fost tot timpul ucrainean, fie nu l-a preluat nimeni și drona s-a autodetonat conform programării inițialee. Ceea ce ridică întrebarea: de ce era programată să explodeze la 10.30 și unde trebuia să se afle la acea oră?

5.⁠ ⁠De ce a tăcut Ucraina zece ore?

Ucraina a pierdut controlul la miezul nopții. Nu a anunțat însă România. La ora 6.20, după observarea dronei în port, oficiali români sună la Kiev și Ucraina  declaară că a pierdut controlul a patru drone, dar nu spune că sînt armate și cînd explodează. Abia la ora 10:00, Ucraina a anunțat România că drona va exploda la 10.30. 

Pe 5 iunie 2026, România a scăpat ca prin minune de două catastrofe: distrugerea Constanței și intrarea în război. 

Nu știm dacă am avut noroc sau dacă cineva și-a schimbat intenția în ultima clipă. Nu știm pentru că nu avem răspunsuri.

Guvernul Tomac a expirat înainte de a fi votat. 

Pentru că orice guvern format în contextul actual este nelegitim și fragil. Nu are nici susținere politică solidă în Parlament, nici sprijin în electorat. 

Cu atît mai vulnerabil este un guvern al cărui premier vine dintre liderii partidelor neparlamentare. 

La aceasta se adaugă suspiciunea că guvernul ar face jocul PSD și bănuiala că este, de fapt, un guvern al președintelui țării. O combinație toxică și dătătoare de neîncredere.

La fel de păguboase sînt cîteva nume extrem de controversate de pe lista posibililor miniștri, precum cel al profesorului Adrian Papahagi, care a declarat public că cei de altă opinie decît a sa ar trebui uciși sau cel puțin închiși. Într-o democrație, un astfel de om nu are ce căuta la guvernare.

Dar problema cea mai mare rămîne alta: acest guvern nu respectă aritmetica parlamentară și logica electorală. Prin asta se plasează în afara voinței populare și, la rigoare, în afara prevederilor constituționale. La ce bun să mai votăm, dacă președintele statului își poate permite să ignore votul? 

Ne-am trezit în situația absurdă în care președintele este beneficiarul anulării unor alegeri prezidențiale – gest fără precedent și rămas încă neclarificat public –, iar premierul ar urma să provină dintr-un un partid care a fost respins de electorat, întrucît, după cum știm, PMP-ul dlui Tomac a luat în jurul a două procente în alegerile parlamentare din 2024.

Acțiunea Conservatoare (ACT), partid pe care îl conduc, refuză categoric un astfel de guvern.