Unicul subiect al politicii făcute de orice demnitar al acestei țări trebuie să fie națiunea română.

În acest sens, ne vom ghida după repere fundamentale, care ne asigură că nu ne vom abate de la interesul național.

Aceste repere sunt culturale, spirituale, politice. Sau, altfel spus, idei, credințe, măsuri concrete. Ori, tradus în efigii, genii, eroi și sfinți. Sunt adevăratele valori.

În viața publică românească se vorbește foarte puțin despre aceste valori. Pentru că diriguitorii oricărui domeniu, de la educație și sănătate până la administrație și politică externă fie nu le cunosc, fie nu le respectă, dar în tot cazul nu le cultivă. Ba, mai mult, deseori le reprimă.

Fără aceste valori, nu mai știm de unde venim și încotro mergem, și, mai mult, ne lipsim de forța pe care ne-o dau ele.

Căci nu geniile, eroii și sfinții națiunii române au nevoie de cinstirea noastră, ci noi avem nevoie de puterea pe care ne-o conferă recursul la ei.

Un recurs care ne dezvăluie un neam măreț, capabil de reașezări spectaculoase în cursul destinului lui. De aici ne vine încrederea, vitalitatea care absoarbe tot și poate totul și dorința de a le urma exemplul înaintașilor noștri exponențiali.

În funcție de cum se raportează la chipurile luminoase ale națiunii și la trecutul ei, putem deosebi persoanele publice (lideri de opinie, profesori de calibru mare, artiști, politicieni etc.) care sunt de partea românilor de cele care sunt împotriva românilor.

Vă invit acum să priviți scena publică și să-i identificați dvs. care sunt cei care îi cultivă cu adevărat pe eroii noștri naționali, pe cei care se cenzurează în raport cu aceștia și pe cei care sunt contra lor.

Cine sunt cei care îi venerează pe martirii și sfinții români, inclusiv pe cei din închisorile comuniste, cine îi ignoră din oportunism tactic și cine le sunt potrivnici, ridicându-se astfel împotriva lui Dumnezeu însuși?

Cine valorizează gândirea unor mari învățați ai neamului, oglindită în opera și deseori și în biografia lor, cine îi ”uită” laș sau se delimitează de ei și cine îi combate vehement și îi vrea scoși din cultura națională?

În final, vă rog să rețineți: fără adevăr nu putem fi o putere morală, deci nu putem da un fond normal vieții publice! Fără adevăr nu vom înțelege realitatea de azi și de ieri. Fără adevăr nu vom sluji binele public și nici nu vom pune în evidență frumosul românesc, de care tradiția noastră și deopotrivă actualitatea României nu duc lipsă.

Iar fără adevăr, bine și frumos, vom înceta să fim o națiune.