Connect with us

Claudiu Târziu

Reunificarea Republicii Moldova cu România – opțiune strategică, nu doar datorie istorică

Publicat

pe

Reunificarea României cu Republica Moldova este adesea tratată cu superficialitate, fie drept un reflex nostalgic și deci fără valoare practică, fie ca un proiect „prea scump” pentru a fi pus în practică.

Principalele argumente contra unei astfel de perspective sunt: primo – ne-am uni ”două sărăcii” și, vezi Doamne, ne va fi greu, dacă nu imposibil; secundo –  nu vom fi lăsați să ne unim de către Rusia și poate chiar nici de UE.

Această abordare trădează nu doar o lipsă de viziune, ci și o incapacitate de a înțelege miza reală a momentului istoric pe care îl traversăm.

Dacă germanii s-ar fi gândit la cât îi costă unirea dintre RFG și RDG și la ce entități se vor opune, nu s-ar fi reunificat niciodată și nu ar fi ajuns nici cea mai mare putere economică din Europa și țara conducătoare a UE.

Reunificarea nu este un capriciu prin care ne oblojim orgoliul național și nici vreo aventură politică, ci o datorie istorică și o opțiune strategică, cu beneficii concrete și durabile pentru întregul popor român. 

Dreptate pentru românii de dincolo de Prut

Unul dintre cele mai grăitoare argumente în favoarea reunificării este corectarea unei inechități sociale profunde, între membrii aceluiași neam, despărțiți artificial de o frontieră politică.

De exemplu, astăzi, pensia medie în Republica Moldova se situează între 4.000 și 4.400 de lei moldovenești, ceea ce, la un curs de aproximativ 1 leu românesc pentru 3,9–4,0 lei moldovenești, înseamnă puțin peste 1.000 de lei românești. În România, pensia medie depășește 2.900 de lei. Nu e fantastică nici în Români, dar e totuși mai mare.

A vorbi despre o aliniere graduală a pensiilor nu înseamnă risipă, ci dreptate. Înseamnă readucerea la un nivel decent de trai a unor oameni care au fost condamnați la sărăcie nu prin vina lor, ci printr-un rapt istoric căruia nu i s-au putut opune.

Banii astfel redistribuiți nu ar părăsi economia națională, ci ar revitaliza comunități întregi prin consum, servicii și venituri bugetare sporite.

Aceeași logică se aplică și sprijinului pentru familii. În Republica Moldova nu există alocații pentru copii până la 18 ani, ca în România, ci numai o indemnizație la naștere și una de îngrijire până la doi ani. Extinderea sistemului de alocații pentru copii și în Basarabia ar reprezenta nu doar o formă de solidaritate națională, ci și o investiție strategică în viitor, într-o vreme în care depopularea și emigrația sunt amenințări existențiale.

O Românie mai mare, mai puternică, mai respectată

Din punct de vedere economic, reunificarea ar adăuga României un plus de aproape 20 de miliarde de dolari la PIB, adică aproximativ 5% în termeni contabili. Dar cifrele, oricât de importante, spun doar o parte din realitate. Mai importantă este masa critică: o economie mai mare, o piață internă extinsă, o capacitate sporită de negociere în cadrul Uniunii Europene. Toate acestea vor aduce alte beneficii statului român reunificat.

Ca să dau totuși un exemplu, în agricultură și industria alimentară, avantajele sunt evidente. De pildă, dacă reunim producția viti-vinicolă a României cu a Republicii Moldova, statul român ar deveni un actor regional major, cu peste 5 milioane de hectolitri de vin anual, susținuți de tradiție, know-how și exporturi consistente.

La fel, în domenii precum producția de miez de nucă, unde Republica Moldova este deja un furnizor mare pentru UE, reunificarea ar permite creșterea valorii adăugate, nu doar a volumului. Și mă opresc doar la aceste exemple legate de produsele unde basarabenii excelează.

Pe scurt, reunificarea ar extinde imediat piața internă a României, transformând Republica Moldova dintr-un „stat vecin” într-o componentă a economiei naționale, cu efecte directe pentru companiile românești, sectorul bancar, retail, energie și telecomunicații.

Dincolo de capital și investiții, reunificarea răspunde și unei vulnerabilități structurale a României: criza demografică și deficitul de forță de muncă, cauzate de îmbătrânirea populației și emigrație.

Republica Moldova aduce o populație relativ mai tânără și o forță de muncă deja integrabilă cultural și lingvistic, reprezentând o alternativă net superioară imigrației extra-europene neintegrate (care se enclavizează sau care poate modifica semnificativ țesutul social, modelul cultural și modul general de viață), cu costuri sociale mult mai mici.

La nivel macroeconomic, România ar deveni automat o economie mai mare, cu un PIB crescut și cu o poziție mai puternică în negocierile europene, fie că vorbim de fonduri, politici agricole sau proiecte majore de infrastructură în Europa de Est.

Din perspectivă geopolitică, reunificarea ar consolida decisiv poziția României, transformând-o în statul-cheie al flancului estic UE–NATO. Un teritoriu mai mare și o populație mai numeroasă ar însemna mai multă greutate politică în cadrul UE și NATO, o voce mai puternică pe dosare esențiale precum securitatea regională, energia sau Marea Neagră.

Totodată ar dispărea riscul ca Republica Moldova să devină un stat instabil, o bază de influență ostilă sau o problemă permanentă de securitate.

Pe plan social, reunificarea ar însemna reîntregirea a sute de mii de familii deja transfrontaliere și reducerea costurilor sociale generate de migrația ilegală, munca la negru și copiii rămași în urmă, oferind în același timp acces egal la educație, sănătate și protecție socială, cu efect direct în diminuarea migrației externe pe termen lung.

Cultural, spațiul românesc ar căpăta o anume coerență, iar literatura, istoria și educația ar scăpa de ambiguități artificial. Nu e de neglijat deloc aportul Republicii Moldova: tradiții vii, folclor autentic și o legătură mai profundă cu identitatea rurală, ceea ce ar aduce o prospețime creativă și un plus de autenticitate în viața cultural din România.

Costurile sunt acceptabile pentru un vis așa de mare

Da, reunificarea presupune costuri. Estimările vorbesc despre aproximativ cincizeci de miliarde de euro, distribuite pe un interval de 10–15 ani. Dar aceste sume nu sunt pierderi, ci investiții: în infrastructură, în capital uman, în coeziune națională.

Statele serioase nu fug de responsabilități invocând nota de plată, ci o gestionează cu cap.

Alternativa este mult mai scumpă: menținerea unei împărțiri nefirești a poporului român, cu o parte a sa vulnerabilă economic și expusă presiunilor geopolitice, costuri care se plătesc oricum, doar că haotic și fără perspectivă.

Cât a plătit România în ultimii douăzeci de ani pentru ca statul Republica Moldova să poată exista? A făcut cineva socoteala? Miliarde de euro pentru curent electric, încălzire, școlarizare, infrastructură critică, granturi și programe etc. Las că fără unire  banii aceia ar putea fi considerați pierduți, dar dacă oprim cheltuielile, statul moldovean sucombă.

Un act politic legitim

Se invocă adesea ideea că reunificarea ar necesita obligatoriu un referendum – fie el și doar în Republica Moldova, dacă nu și în România. Este o teză discutabilă juridic și, mai ales, ipocrită din punct de vedere istoric.

Unirea din 1918 s-a realizat prin voința reprezentanților legitimi ai românilor, exprimate în Parlamente și adunări reprezentative. Însă despărțirea Basarabiei de România din timpul celui de-al doilea război mondial nu a fost decisă prin niciun referendum.

A cere astăzi condiții mai severe pentru repararea unei nedreptăți decât au existat pentru producerea ei înseamnă a transforma procedura într-un pretext pentru blocaj, nu respectarea unor criterii democratice.

Nu, nu e nevoie de nici un referendum, dar dacă politicienii se tem să ia această decizie fără consultarea maselor, nu au decât să organizeze un referendum. Sunt convins că rezultatul va fi covârșitor în favoarea reunirii.

Bărbătește ar fi însă să scurtăm proesul, să luăm hotărârea reunirii în Parlamentele de la Chișinău și București și să trecem imediat la treabă. Nimeni nu ne va putea sta împotrivă. Rusiei nu-i dă mâna să pornească un război contra noastră pentru asta, câtă vreme n-a dus la bun sfârșit nici măcar războiul cu Ucraina, cu care are granițe comune. Iar UE ar avea ea însăși de câștigat prin reîntregirea noastră. Dreptul internațional ne permite oricum acest act politic cu anvergură istorică.

O alegere rațională

Reunificarea României cu Republica Moldova nu este o aventură și nici o utopie. Este o alegere la care suntem chemați și pe care trebuie să o facem cu responsabilitate și curaj. Istoria nu este scrisă de lași, comozi și inși fără însușiri. Istoria a fost făcută mereu de oameni care și-au asumat un destin.

Riscurile sunt reale, dar nu imposibil de gestionat. Reunificarea poate genera tensiuni sociale interne, mai ales în regiunile deja vulnerabile ale României, unde ar putea apărea nemulțumiri de tipul „de ce bani pentru basarabeni și nu pentru noi?”, cu potențial de alimentare a populismului și a polarizării politice.

La nivel administrativ, integrarea unui teritoriu cu standarde instituționale diferite și cu un nivel mai ridicat de corupție sistemică presupune un risc real de import temporar de disfuncționalități, de scădere a eficienței statului și de suprasolicitare a aparatului public. Deși, în anumite domenii am văzut că Republica Moldova este avansată față de România.

În plan extern, procesul ar avea și un cost politic, prin tensionarea relațiilor cu Federația Rusă (dar nici aș nu sunt detensionate) și prin rezervele manifestate de unele state europene prudente, cu posibile presiuni diplomatice și economice indirecte, care ar trebui tratate atent.

Costurile sunt mari, dar limitate în timp. Beneficiile economice, politice, morale sunt însă mari și durabile.

Și-apoi, să ne fie limpede: un stat care nu are curajul să-și vindece rănile istorice va rămâne prizonierul lor, cu toate consecințele care rezidă din ele.

Reunificarea nu este doar posibilă, ci, mai devreme sau mai târziu, se va dovedi absolut necesară.

Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Claudiu Târziu

Refondăm Statul Român – Claudiu Târziu

Publicat

pe

ACT și-a ținut Primul Congres Național: peste 700 de participanți au adoptat cel mai radical plan de reformare a statului român din ultimii 36 de ani

Partidul Acțiunea Conservatoare (ACT) și-a desfășurat astăzi Primul Congres Național, la Sala C.A. Rosetti din Palatul Parlamentului, eveniment care a reunit peste 700 de participanți –  delegați din toate filialele din țară și din diaspora, oficialități europene și personalități politice din România și din Europa.

Lucrările au fost deschise cu intonarea Imnului de Stat și o rugăciune de binecuvântare, urmate de formalitățile statutare: constituirea Biroului Congresului, validarea mandatelor delegaților, constatarea cvorumului legal și aprobarea ordinii de zi.

Un nou statut, pentru un partid de anvergură națională

Chiar la debutul lucrărilor, delegații au votat un nou Statut al partidului, adaptat profilului unei organizații politice mature, articulată în toate județele țării și în diaspora românească. Noul document configurează ACT ca alternativă politică reală la partidele reprezentate astăzi în Parlamentul României.

Mesaje din Europa: voci ale dreptei conservatoare europene

Congresul a beneficiat de intervențiile unor personalități de prim rang ale conservatorismului european: António Tânger Corrêa (Vicepreședinte al partidului Chega, Portugalia, și Vicepreședinte al grupului Patrioți pentru Europa din Parlamentul European), Nicola Procaccini (Co-Președinte al grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni – ECR – din Parlamentul European, Președinte al fundației New Direction), Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR, Vicepreședinte ECR), Valeriu Ghilețchi (Președintele European Christian Political Party – ECPP), Karin Heepen (Vicepreședinte ECPP, co-președinte fondator Bündnis C, Germania), Virginie Joron (europarlamentară, meembră a conducerii Rassemblement National, Franța), Paolo Inselvini (europarlamentar, Fratelli d’Italia).

Nicola Procaccini a transmis un mesaj video în care a vorbit despre rădăcinile comune ale mișcărilor conservatoare europene: „Ideile cu rădăcini adânci cresc întotdeauna repede.” El a subliniat că apărarea propriei națiuni nu este un gest anti-european, ci tocmai calea prin care se construiește o Europă a națiunilor libere.

Karin Heepen, vorbind despre criza demografică a Europei, a atras atenția: „Fără familii sănătoase nu poate exista o societate sănătoasă.” Ea a cerut, în numele Germaniei și al Uniunii Europene, iertare pentru contribuția adusă la exodul de competențe din România, un fenomen care a privat țara de peste trei milioane de cetățeni, mulți dintre ei tineri și înalt calificați.

Paolo Inselvini, cel mai tânăr vorbitor al congresului, a vorbit despre adevăr, curaj și apărarea identității, încheindu-și mesajul cu îndemnul: „Sus inimile!”

Fondatorii și liderii teritoriali, pe scenă

Au luat cuvântul, în numele fondatorilor partidului, Robert Alecu (deputat, Secretar General ACT), Adela-Ioana Târziu-Grăjdeanu (Președinte al Institutului Conservator, Vicepreședinte ACT) și Șerban Dimitrie Sturdza (europarlamentar, Vicepreședinte ACT). Din partea filialelor județene au vorbit Marius Hațegan (președinte interimar, filiala ACT Alba, și vicepreședinte la nivel național), Costin Trandafir (președinte interimar, filiala ACT Prahova, și vicepreședinte la nivel național) și Daniel Turiac (coordonator, filiala ACT Italia).

Promisiunea de acum un an, împlinită: 50 de lideri pe scenă

Momentul de impact al zilei a venit la finalul congresului, când pe scenă au urcat, împreună, cei 50 de lideri locali ai ACT din toată țara. Este împlinirea unei promisiuni făcute acum exact un an, la lansarea partidului, de președintele Claudiu Târziu, care, atunci când ACT era abia înființat, s-a angajat public să găsească 50 de lideri buni pentru România. Astăzi, promisiunea a devenit realitate vizibilă, în fața a sute de delegați.

Discursul președintelui: „Puterea este a poporului”

În discursul prezidențial, de 30 de minute, Claudiu Târziu a făcut diagnosticul statului român actual – un aparat administrativ supraaglomerat, o economie vulnerabilă, o dependență energetică ce reduce libertatea de decizie – și a tras concluzia: „Nu mai e un instrument pentru cetățean și pentru națiune. E un instrument pentru interesele altora.”

Președintele ACT a prezentat cei trei piloni ai proiectului politic al partidului – Libertate, Ordine și Prosperitate – și a sintetizat misiunea ACT: „Construim un stat român puternic, care produce prosperitate și își apără cetățenii oriunde s-ar afla.” El a încheiat discursul cu un anunț editorial: lansarea publică a cărții sale, Statul care servește națiunea – Calea României spre un stat dezvoltator suplu, care devine document prrogrramati al ACT și pe care a sintetizat-o într-o propoziție: „Puterea este redată poporului!”

Conducerea partidului, aleasă de delegați

Congresul a ales noile organe statutare de conducere ale ACT. Biroul Politic Național va fi condus de Claudiu Târziu – președinte, alături de Robert Alecu – secretar general, și de vicepreședinții Adela-Ioana Târziu-Grăjdeanu, Marius Hațegan, Șerban Dimitrie Sturdza și Costin Trandafir. Delegații au votat, de asemenea, Consiliul Național al Reprezentanților, Comisia de Cenzori, Comisia de Arbitraj și Trezorierul partidului.

ACT, primit oficial în familia creștin-democrată europeană

Congresul a marcat și aderarea ACT la European Christian Political Party (ECPP), singurul partid european asumat ca formațiune creștină cu reprezentare în Parlamentul European. La eveniment au participat chiar președintele și vicepreședinteeke ECPP – Valeriu Ghilețchi și Karin Heepen –, confirmând, prin prezența lor, integrarea Acțiunii Conservatoare în rețeaua politică de orienare creștin-conservatoare a Europei.

„Refondarea Statului Român”: cel mai radical proiect politic din ultimii 36 de ani

Punctul culminant al Congresului a fost votarea, în unanimitate, a Rezoluției „Refondarea Statului Român”, documentul programatic prin care ACT se angajează public la cel mai radical plan de reformare a statului propus în România în ultimii 36 de ani.

Rezoluția propune trei direcții de acțiune: cetățenii să decidă, prin referendum, în temele majore ale țării – taxe, apărare, pensii etc – și să aleagă prin vot șefii instituțiilor din justiție și membrii Curții Constituționale; un sistem politic cu răspundere asumată, cu un președinte cu putere executivă reală și un sistem electoral cu primă majoritară; și un stat care produce rezultate concrete pentru cetățean – resursele naturale ale țării să aducă mai mulți bani la buget, funcționarii publici să fie angajați și plătiți pe merit, birocrația să fie redusă, iar evaziunea fiscală combătută, în condițiile în care statul român pierde anual 8-10 miliarde de euro doar din TVA neîncasat.

Documentul se încheie cu un angajament ferm: „Drumul va fi greu, iar cei care profită de sistemul actual se vor opune. Dar vom izbândi.”

Despre Acțiunea Conservatoare

Acțiunea Conservatoare (ACT) este un partid politic românesc înființat acum un an, cu structuri organizate în toate județele țării și în diaspora.

ACT este membru al European Christian Political Party (ECPP) și are doi reprezentanți în Parlamentul European, afiliați grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR): Claudiu Târziu și Șerban Dimitrie Sturdza.

 

Citeste in continuare

Claudiu Târziu

Dezbaterea anului: despre Legea Vexler, la Universitate

Publicat

pe

Dacă aperi libertatea ești extremist. Dacă aperi cultura, credința și identitatea națională, ești extremist. Aici am ajuns.

Duminică, la Universitate, dezbat cu Lucian Mîndruță despre libertatea de exprimare și combaterea extremismului. Mai concret: despre Legea Vexler. Pentru că Legea Vexler limitează libertatea de exprimare în numele combaterii extremismului. În plus, cenzureaază valorile românești.

Bustul lui Goga a dispărut din Parcul Copou de la Iași. Se cere redenumirea străzii Radu Gyr din Cluj-Napoca. Unii „intelectuali publici” vor scoaterea din circuitul public a lui Mircea Eliade. Urmează Gheorghe Brătianu, Nicola Iorga, Regele Mihai și multe alte figuri proeminente ale culturii și istoriei naționale.

Cine decide ce e extremism? Statul. Cine decide ce voce se aude? Tot statul. Cine tace? Noi, nu!

O lege similară nu a fost acceptată în Ucraina. Nu poate fi deci acceptată nici într-o țară a UE. Nu poate fi admisă, de fapt, într-o democrație autentică.

Am protestat împotriva Legii Vexler. Am strâns peste 60.000 de semnături împotriva acestei legi. Am vorbit în Parlamentul național și în Parlamentul European împotrivă. Am depus un proiect de lege pentru abrogarea Legii Vexler. Și acum dezbat pe stradă, în fața oricui e dispus să asculte argumente, fără aranjamente de culise și fără reținere, cu un adversar de idei ireductibil.

Duminică, 14 iunie, ora 18:00. Zona la Statui, la Universitate. Exact acolo unde am organizat pe 15 ianuarie o manifestație contra Legii Vexler la care au participat 15.000 de români.

Și tot acolo unde, acum 36 de ani mureau zeci de tineri pentru libertate, bătuți de mineri, care fuseseră mințiți că apără statul de extremiști.
Vino să asculți, să întrebi și să judeci singur!

Citeste in continuare

Claudiu Târziu

Jefuirea României – Claudiu Târziu

Publicat

pe

Zeci de miliarde de euro ajung în buzunare private în loc să alimenteze conturile statului român. Printr-un mecanism pe cît de simplu, pe atît de eficient. Cu aparențe legale, desigur, și care disipează orice responsabilitate.

Unul dintre instrumente este EximBank, bancă de stat, care dă credite nepeformante de miliarde de euro. Altul este ANAF, care nu colecteză taxele și impozitele datorate statului de marile companii care se îmbogățesc pe teritoriul României.

Beneficiarii sînt politicieni la guvernare, șefi de instituții de stat numiți politic și oameni de afaceri cu relații în zona politică.

Păgubiții sîntem noi toți. Ce jefuiesc ei acoperim noi. Prin taxe și impozite mărite, prin pensii tăiate, prin spitale, școli și drumuri care nu se mai construiesc, pentru că nu mai sînt bani.

Un caz uriaș la EximBank

Banca de Export-Import a României a fost creată cu un scop legitim – să sprijine capitaliștii români pe piețele externe, să finanțeze proiecte strategice, să fie instrumentul prin care statul stimulează economia națională. Susținerea capitalului românesc e un obiectiv bun. Condiția e una singură, să o facă pe criterii de performanță, nu pe pile.

EximBank nu a respectat condiția. A devenit pușculița privată a unor oameni bine conectați politic.

Gabriel Comănescu, om de afaceri din Constanța, controlează Grupul de Servicii Petroliere (GSP). În perioada 2019–2023, GSP a primit de la EximBank sute de milioane de lei. Creditele au fost acordate cu derogări de la regulile Băncii Naționale. Adică firma nu se califica. Regulile au fost ocolite. Banii au curs oricum.

Încă din 2021, situația era clară: datorii la stat de peste 564 de milioane de lei, incapacitate dovedită de rambursare. Finanțările au continuat. La începutul lui 2024, toate creditele erau neperformante. Pe 31 decembrie 2025, în ultima zi a anului, GSP a cerut insolvența.

Nota de plată pentru români: aproape 500 de milioane de euro. Bani pierduți pentru totdeauna.

Un raport al Corpului de Control al Ministerului Finanțelor, de peste 400 de pagini, documentează totul. Nu l-a semnat însă nici un ministru. Marcel Boloș, Tanczos Barna, Alexandru Nazare au refuzat pe rînd. Fiecare a găsit un motiv să nu-și pună numele pe el. Raportul există. Răspunderea nu.

Cine e vinovat? Toți și nimeni. Ăsta e trucul sistemului.

Guvernele Ciucă și Ciolacu au aprobat finanțările prin Comitetul Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări. Oameni cu nume și prenume au aprobat prin vot.

Conducerea EximBank susține că nu ea a decis, că a avertizat, că nu e treaba ei. Același management care, în septembrie 2025 mergea în instanță să apere debitorul, să ceară suspendarea insolvenței GSP, declara două luni mai tîrziu că acele credite nu îi aparțin.

De ce n-a refuzat nimeni să semneze? De ce n-a ieșit nimeni să facă scandal? Răspunsul e simplu: pentru că la conducerea EximBank, ca la orice bancă de stat, ca la orice companie sau instituție de stat din România, stau oameni numiți politic. Omul partidului nu poate refuza ordinul partidului. Dacă îl refuză, nu mai e director. Sistemul e construit astfel încît complicitatea să fie obligatorie. 

Ce fel de operațiune a fost?

Dar să nu ne grăbim să acceptăm varianta falimentului ca pe ceva normal. GSP nu e o firmă fragilă dintr-un domeniu în criză. Industria petrolieră are contracte, are bani, are cerere. Compania lui Comănescu a fost cîndva profitabilă. Atunci cum ajunge la insolvență cu o datorie de 500 de milioane de euro față de statul care a finanțat-o?

Sînt două variante pe care nimeni nu le spune cu voce tare. Prima: o operațiune de îndatorare deliberată. Se iau banii, se îndatorează firma față de stat, se intră în insolvență și creditorii publici rămîn cu nota. A doua: o operațiune de scoatere de pe piață a unui jucător incomod pentru alte interese. Poate ambele. Nu știm sigur. Dar întrebarea trebuie pusă. Și procurorii trebuie să o pună.

Aici sunt banii dumneavoastră

În ultimii zece ani, ANAF nu a colectat datorii fiscale cunoscute, declarate oficial, de peste 80 de miliarde de euro. Bani pe care fiscul îi știe, îi are în evidențe, dar nu îi ia. Primii 100 de mari restanțieri datorează 25 de miliarde – dublu față de ce ar aduce majorarea TVA pe care o simțim la raft și la factură. România e campioana Europei la TVA necolectat: pierdem în continuare aproape 7 miliarde de euro pe an, mai mult decât orice altă țară din Uniunea Europeană.

De ce nu se colectează? Aceeași explicație. La conducerea ANAF stau oameni numiți politic. Marii restanțieri au relații. ANAF pune popriri pe contul microîntreprinzătorului pentru cîteva sute de lei și lasă neatinse miliardele celor conectați.

GSP și cei 500 de milioane ai lui Comănescu sunt un exemplu. Sunt și altele.

Liberty Galați, combinatul siderurgic al miliardarului britanic Sanjeev Gupta. Același mecanism: credite de stat, derogări, colaps, pierderi publice uriașe.

Blue Air, compania aeriană de stat de facto, care a lăsat pe aeroport sute de mii de pasageri. Același mecanism.

Unifarm, compania care în pandemie cumpăra mănuși și măști la prețuri de cinci ori mai mari decât piața. Același mecanism.

Nu e un accident repetat de patru ori. E un sistem care funcționează exact cum a fost construit: profitul merge sus, la cei conectați. Riscul rămâne jos, la omul de rînd.

Avertisment

Noi, Acțiunea Conservatoare, spunem fără ocolișuri: atîta vreme cît la conducerea instituțiilor și companiilor de stat stau oameni numiți politic, atîta vreme cît responsabilitatea personală a managerilor publici e inexistentă, atîta vreme cît rapoartele de control pot sta nesemnate ani de zile, jaful va continua. Cu alte nume. Cu alte sute de milioane. Cu aceeași factură plătită de cetățenii onești.

Citeste in continuare

Cele mai noi știri despre conservatori

Uncategorizedacum o săptămână

Randarea 3D: Ghid complet pentru cei care vor să înțeleagă acest domeniu

Dacă ai dat vreodată peste o imagine superbă a unui apartament care încă nu există, a unei case în construcție...

it outsourcing in france it outsourcing in france
Uncategorizedacum o săptămână

Outsourcing IT : pourquoi Feel IT Services est le partenaire qu’il vous faut

Quand une direction informatique se retrouve débordée par la maintenance quotidienne, les recrutements qui traînent et les projets qui prennent...

Uncategorizedacum 2 săptămâni

Transport Persoane România – Italia: Topala Travel și Luk-Travel, Soluția de Încredere pentru Diaspora

Ruta România – Italia rămâne, an de an, una dintre cele mai circulate din Europa, susținută de comunitatea numeroasă de...

Ce se întâmplă dacă harponul nu ajunge exact la leziune? Ce se întâmplă dacă harponul nu ajunge exact la leziune?
Uncategorizedacum o lună

Ce se întâmplă dacă harponul nu ajunge exact la leziune?

Pe ecranul din camera de investigație, sânul apare în nuanțe de gri, cu mici umbre, puncte fine și linii pe...

Politică româneascăacum o lună

Propunerea PNL pentru Ialomița: un traseist politic trecut pe la PRO România, AUR, SOS și PACE. Bolojan schimbă „rebeli” cu oameni din garda veche

Cuprins: PNL-ul condus de Ilie Bolojan a trecut la operațiunea de disciplinare internă după eșecul Guvernului Veștea, iar una dintre...

Politică româneascăacum o lună

Război total în PNL. Hubert Thuma îl atacă pe Ilie Bolojan: „Omul care a trăit din sinecuri îmi cere să renunț la mandatul pentru care cetățenii m-au votat. Nu o voi face”

Cuprins: Război intern în PNL. Președintele PNL Ilfov, Hubert Thuma, a lansat un atac fără precedent la adresa liderului liberal...

Politică româneascăacum o lună

Una dintre variantele propuse de Kelemen Hunor prinde contur la Cotroceni: „Așa am înțeles eu. Sper că am înțeles bine”

Cuprins: Parlamentarul neafiliat Dumitru Coarnă a declarat marți, după consultările de la Palatul Cotroceni, că din discuțiile purtate cu președintele...

Politică româneascăacum o lună

VIDEO 13 filiale din PNL au fost decapitate: Lideri din aripa Veștea au fost maziliți la ordinul lui Ilie Bolojan

Cuprins: Deputatul PNL, Ionel Bogdan, a anunțat, în urma Biroului Permanent al PNL, că nu mai puțin de 13 conduceri...

Politică româneascăacum o lună

VIDEO PNL revendică scenariul anunțat de Nicușor Dan: „Sperăm să concretizăm un astfel de acord”

Cuprins: Deputatul PNL Ionel Bogdan susține că scenariul unui guvern politic minoritar, anunțat marți seară de președintele Nicușor Dan după...

Politică româneascăacum o lună

Renegocierea PNRR – România păstrează 4,7 miliarde de euro pentru autostrăzi și căi ferate: Se schimbă însă modul de decontare

Cuprins: Programul Național de Redresare și Reziliență al României a fost renegociat la Bruxelles. Oficialii români și cei ai UE...

CONSERVATORI