Una din marile aberații ale Legii Vexler: îl condamnă pe unul dintre românii omagiați de Israel. 

Traian Popovici a salvat de la deportare și de la moarte peste 20.000 de evrei. 

Ca primar al Cernăuților, în timpul celui de-al doilea război mondial, a refuzat să trimită în lagăr vreun evreu din orașul lui.  

De aceea, statul Israel i-a decernat titlul de „Drept între Popoare”, i-a ridicat un  monument la Yad Vashem și a plantat un copac cu numele lui la Tel Aviv.

Traian Popovici a fost primul român onorat astfel, în semn de recunoștință, de către poporul evreu.

Statul român a numit o stradă din București cu nume lui.

Traian Popovici a fost discipolul și asociatul politic al lui Octavian Goga. S-au cunoscut înainte de primul război mondial. Au mers împreună, la cel mai înalt nivel, timp de câteva decenii.

Când Goga a înființat Partidul Național Creștin, Popovici l-a urmat și a fost unul dintre fondatori. A fost șeful filialei din Cernăuți a PNC. A contribuit la elaborarea Decretului 169 din 1938, cel pentru revizuirea cetățeniei evreilor din România.

Același decret care i se impută astăzi lui Octavian Goga.

Legea Vexler însă nu distinge între calitatea de lider al unui partid considerat extremist, fascist și antisemit, și cea de om care a salvat a doua cea mai mare comunitate evreiască dintr-un oraș românesc. 

Legea îl condamnă pe Traian Popovici. 

Potrivit Legii Vexler, acest erou ar trebui să fie scos din istoria națională și acoperit de uitare. Cu tot binele făcut evreilor din România. 

Deocamdată, vînătorii de antisemiți l-au țintit pe Goga. Dar îi vine rîndul negreșit și lui Popovici.

România are nevoie urgent de un acord politic național prin care să își asume o opțiune clară de politică externă și să își definească strategia diplomatică pentru perioada tulbure pe care traversează astăzi omenirea.  

Provocările pe care le ridică degradarea sistemului de relații internaționale, reașezarea din mers a ordinii mondiale și revenirea la politica sferelor de influență reprezintă amenințări majore la adresa intereselor naționale ale României.

Într-o astfel de paradigmă, în care se amplifică și se suprapun în timp real crize economice, sociale, financiare și militare, regionale și planetare, orice ezitare poate produce efecte devastatoare pentru securitatea națională sau integritatea teritorială a țării.

Conflictul economic și disputele geopolitice tot mai dure între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, războiul din Ucraina și situația explozivă din Orientul Mijlociu riscă să destabilizeze ireversibil situația la nivel global.  

Orice lider responsabil de stat este obligat să pună pe primul plan în astfel de momente doar interesul național și să evalueze absolut toate opțiunile prin care poate evita riscurile de securitate și exploata oportunitățile momentului.

Este evident astăzi că pregătirea și experiența guvernanților de la București sunt cu mult sub nivelul provocărilor pe care România le are de înfruntat în perioada imediat următoare.

Absența României din orice format relevant de negociere regională sau internațională, incoerența diplomației de la București în relația cu partenerii externi și inadecvarea Președintelui Nicușor Dan pentru nivelul de reprezentare specific unui șef de stat reprezintă pericole iminente pentru siguranța națională.

În fața acestei amenințări iminente, fac apel la Președintele României și la liderii tuturor partidelor parlamentare să organizeze în cel mai scurt timp un format de negociere de larg consens național, în care să analizăm opțiunile realiste de politică externă, să definim limitele de negociere în relațiile cu partenerii internaționali și să stabilim direcții comune de acțiune pe termen scurt, mediu și lung.

România încă mai are specialiști de cel mai înalt nivel în relații internaționale, apărare și securitate, care pot construi împreună cu oamenii politici responsabili o strategie solidă și coerentă, prin care să evităm, într-un efort conjugat, dezastrul național care se profilează la orizont!

„Nu am venit să aduc pace, ci sabie. Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia” – Sunt cuvintele Mântuitorului, nu ale mele. Și sabia este de Duh, nu de fier.

A venit momentul ca în politica românească să apară cineva care să aducă această sabie. S-a terminat cu cârdășia, cu furtul în haită, cu aranjamentele de culise. Sau, dacă nu, s-a terminat cu România. Avem de ales.

Sabie – dar una spirituală. Sabie aduce și Acțiunea Conservatoare. În cuvânt. Nu sabie de fier. Nu război român cu român. Ci claritate morală. O ierarhie a valorilor. Și, mai mult decât orice, unitate în acțiune.

Dar această unitate în acțiune nu este posibilă fără valori comune, fără principii asumate și puse în practică și fără obiective clar definite, care să ne motiveze pe toți. Fără acestea, vorbim doar de alianțe de conjunctură, nu de o construcție pentru România.”