Trump l-a numit pe Netanyahu „nebun”. I-a spus că fără el ar fi la pușcărie. Că din pricina lui toată lumea urăște acum Israelul.

Replici care nu sint dezvăluite public din greșeală.

Ieșirea nervoasă a președintelui american trădează exasperarea lui. 

A intrat în acest conflict militar convins că va fi simplu. Că regimul de la Teheran va cădea repede. Că nu vor fi consecințe grave. A fost păcălit.

Iranul de azi e mai periculos decît cel dinainte de război. Strîmtoarea Hormuz e o problemă suplimentară pe care o pune Statelor Unite si aliaților americanilor. 

Hezbollah lovește în continuare. Războiul se extinde regional. Negocierile trenează. Și Netanyahu ordonă bombardamente fără să întrebe Washingtonul.

Trump vrea să iasă din război de luni de zile și nu știe cum. De aceea a izbucnit acum. 

Între timp,  nervozitatea crește și în tabăra israeliană. Aripa radicală nu vrea pace pînă cînd Iranul nu va fi distrus complet. Ben Gvir, ministrul Securității din Israel, i-a cerut public lui Netanyahu să-i spună „nu” lui Trump.

Avem deci o alianță SUA – Israel care dă semne de rupere. Dacă Israelul rămîne singur, este într-un real pericol. Deci fie acceptă o pace mediată de SUA, fîe riscă să nu supraviețuiască. 

Una peste alta, agitatorii pro-război ar trebui să tragă învățămintele cuvenite de aici și să devină mai prudenți.

Există un precedent. Ucraina. SUA a intrat, a sprijinit, apoi a recalculat și s-a retras.

America nu se lasă folosită la nesfîrșit. Cînd costurile depășesc interesul, pleacă.

Asta ar trebui să fie învățătura pentru orice lider care visează să cheme America în război.

Ajutorul american are termen de expirare. Iar cînd expiră, rămîi singur cu toate consecințele.

Cinci întrebări esențiale – și altele mai mărunte – despre incidentul cu dronă de la Constanța nu-mi dau pace. 

1.⁠ ⁠De ce funcționează războiul electronic rusesc selectiv doar cînd ținta e România?

Cică Rusia ar fi capabilă să preia și să dirijeze cu precizie o dronă ucraineană printre obstacolele portului Constanța. Dar nu e capabilă să facă același lucru cu niciuna din zecile de drone care le-au lovit porturile, rafinăriile și podul d pee teritoriul său național. 

2.⁠ ⁠Dacă Rusia a preluat controlul, de ce nu s-a autodistrus drona?

Drona e proiectată să se autodistrugă imediat ce pierde legătura cu operatorul, tocmai ca să nu cadă în mîna inamicului. Dacă nu s-a autodistrus înseamnă că sistemul de autodistrugere era dezactivat. Cine l-a dezactivat și de ce?

3.⁠ ⁠Dacă Rusia a preluat controlul, de ce nu a detonat-o?

Avea arma. Avea ținta. Oil Terminal – infrastructură energetică strategică, în portul cel mai important al României. O explozie acolo producea un dezastru de proporții, cu victime civile, într-un stat NATO, greu de atribuit direct Moscovei. Actul de război hibrid perfect. Au ales să nu-l execute? Sau nu aveau de fapt niciun control?

4.⁠ ⁠Dacă Rusia a preluat controlul, cum au detonat-o ucrainenii?

Înseamnă că ucrainenii au recăpătat controlul. Experții militari navali spun că e aproape imposibil. Deci fie controlul a fost tot timpul ucrainean, fie nu l-a preluat nimeni și drona s-a autodetonat conform programării inițialee. Ceea ce ridică întrebarea: de ce era programată să explodeze la 10.30 și unde trebuia să se afle la acea oră?

5.⁠ ⁠De ce a tăcut Ucraina zece ore?

Ucraina a pierdut controlul la miezul nopții. Nu a anunțat însă România. La ora 6.20, după observarea dronei în port, oficiali români sună la Kiev și Ucraina  declaară că a pierdut controlul a patru drone, dar nu spune că sînt armate și cînd explodează. Abia la ora 10:00, Ucraina a anunțat România că drona va exploda la 10.30. 

Pe 5 iunie 2026, România a scăpat ca prin minune de două catastrofe: distrugerea Constanței și intrarea în război. 

Nu știm dacă am avut noroc sau dacă cineva și-a schimbat intenția în ultima clipă. Nu știm pentru că nu avem răspunsuri.