Bolojan a fost demis, Bolojan guvernează încă. Nicușor Dan își încearcă norocul.

Azi, l-a desemnat premier pe un europarlamentar fără partid în Parlament. Și fără majoritate parlamentară. 

Eugen Tomac știe că USR nu votează, PNL pune condiții, iar PSD negociază. AUR și restul nici nu sînt luate în calcul. 

Oricum, nici o tabără nu are 233 de voturi, pentru a instala un nou guvern. 

Președintele știe și el. Îl scoate totuși la înaintare pe Tomac. Ca să pună presiune pe partide. Adică folosește un om ca pion pe care îl poate sacrifica. 

Între timp, 18.000 de angajați de la ANAF și Ministerul Finanțelor au oprit lucrul azi. Instanțele și parchetele au fost blocate câteva ore și ele. Sindicaliștii din Sănătate au manifestat ieri în stradă. Legea salarizării i-a scos pe toți din sărite.

România se confruntă cu două crize mari: una politică, cealaltă socială. Pricinuită de același guvern: Bolojan. Dar Bolojan pare de neclintit, pînă și după votul de demitere din Parlament. 

Totuși, guvernul interimar nu poate lua decizii majore. Statul român funcționează în sistem de avarie, într-un context extrem de primejdios.

Iar Nicușor Dan pleacă în vizită oficială în Muntenegru. Are și el prioritățile lui.  

Nu e haos în mod accidental. Este rezultatul a doi ani de acțiune politică bezmetică, a unei coaliții improvizate, lipsită de viziune, voință și competență, dar plină de orgoliu și vîndută intereselor străine.

Ieșirea din acest impas este una singură, prin alegeri anticipate. De care însă fug ca dracul de tămîie și Bolojan, și Grindeanu, și Fritz, și Dan.

Trei fapte care susțin titlul acestui articol.

O dronă ucraineană a intrat în apele teritoriale române și a explodat în Portul Constanța. Este o problemă de suveranitate națională. Iată de ce.

Întîi, pentru că Ucraina a trimis o dronă în apele teritoriale române fără să se coordoneze cu România. Indiferent pentru ce. Fie pentru a lovi un vapor pe care îl credea din flota fantomă a Rusiei, fie din alt motiv. Așa ceva, față de un stat pe care îl consideră  (sau ar trebui să îl considere) aliat și prieten, este inacceptabil.

În al doilea rînd, Ucraina și-a ascuns intențiile față de România, inclusiv după ce drona s-a încurcat în barajul pentru reținerea reziduurilor petroliere din portul Constanța. A recunoscut că este a ei numai cînd oficialii români au întrebat. Asta arată desconsiderare față de un stat care i-a dat Ucrainei bani, arme și sprijin logistic și diplomatic în ultimii patru ani, de cînd aceasta se află în război cu Rusia.

În al treilea rînd, drona a fost detonată pe teritoriul național al României în mod intenționat, pentru a nu se putea face cercetări asupra ei. Iar asta a făcut-o în mod evident Ucraina. Este o sfidare a României.

Consecințele acestor fapte puteau fi mult mai grave: morți, răniți, distrugeri uriașe și intrarea țării noastre în război. Totuși, sînt foarte grave și consecințele nesîngeroase. Ucraina a demonstrat că România nu este suverană, pentru că nu este capabilă să-și apere frontierele și interesele.

Care este atitudinea responsabililor politici de la București în fața acestei situații? Eschive retorice, amînarea sine die a unor răspunsuri la întrebări esențiale, confuzie diplomatică. O atitudine care confirmă încă o dată că statul român este în primejdie pe mîna celor care îl conduc.